De la terapie intensivă la o nouă viață
„Cea mai mare dificultate nu a fost recuperarea fizică. A fost lipsa totală de ghidare."
5 zile la terapie intensivă. 14 zile de spitalizare. Externarea — cu un dosar medical și nicio direcție clară. Două luni de recuperare lângă Brașov, trei luni în Italia.
A reușit să meargă din nou. A reușit să vorbească din nou. Mâna a rămas afectată. Viața nu a mai fost niciodată la fel.
Dar cel mai dificil nu a fost efortul fizic. A fost că nimeni nu știa ce urmează. Ce drepturi există. La ce să se aștepte. Cât va costa. Unde să meargă.
Această poveste este motivul pentru care există Asociația Viața după AVC. Pentru că nicio altă familie nu ar trebui să treacă prin asta singură.